Cand totul e prea tarziu

Cand totul e prea tarziu

Atunci când pierdem un părinte, un copil, un prieten realizăm cât de puțin timp le-am dedicat lor și momentelor petrecute împreună. Realizăm cât de puțin timp ne-am dedicat nouă și numărăm câte respirații ne-au mai rămas. Atunci, în acel moment de disperare, ne promitem că ne vom schimba, că vom da mai multă atenție celor pe care îi iubim, că îi vom căuta mai des și vom crea mai multe amintiri frumoase; că vom ține cu dinții de ei și de zilele petrecute împreună.Promitem că vom fi mai buni și îi vom ierta mai des pe cei care negreșesc pentru că în fond ei sunt mai importanți decât singurătatea momentelor când nu mai sunt. Și facem asta, o zi, două, poate o săptămână sau poate o lună dar apoi…se întâmplă. Ne prinde iar agitația și în goana noastră dupa job,...