Nu as schimba nimic!

Nu as schimba nimic!

Dacă aș putea cândva să dau timpul înapoi, să fac altceva cu viața mea, aș face exact aceleași lucruri. Aș călători la fel de mult, aș iubi cu aceeași pasiune, aș alege oameni nepotriviți și i-aș lăsa pe cei potriviți să treacă pe lângă mine. Dacă timpul m-ar întreba, într-o zi, ce vreau să schimb, i-aș răspunde zâmbind: nimic!  Nu-mi regret greșelile, deciziile, durerile, eșecurile. Nu-mi regret visele irosite pe alte vise. Sunt ceea ce sunt datorită lucrurile pe care le-am făcut dar mai ales, a celor pe care nu le-am făcut în viața mea. Nu am avut mereu curajul să spun nu și nu regret. Am făcut atâtea prostii, am avut atâtea nopți plânse, atâtea dimineți surâzânde… încât mă simt un om bogat! Am respirat teama de a pierde pe cineva, dorința de a îmbrățișa,...

Cu oamenii… sa nu te grabesti!

Cu oamenii… sa nu te grabesti!

M-am ars de câteva ori în ceea ce privește relațiile cu cei din jur. Am greșit și eu, au greșit și ei… dar asta nu mai contează. Am vrut sa repar totul, să reclădesc relații, să mă întorc. Crezând că oamenii au aceleași gânduri ca și mine, am început să-i caut, să trag de ei, să mă bag în viața lor, căutând un loc. Am greșit! Cu oamenii nu trebuie să te grăbești! Oamenilor le trebuie timp să se gândească, să le fie dor, să accepte. Nu le este dor atunci când îmi este și mie. Nu mă iartă atunci când îi iert eu și mai ales, nu se întorc când îi chem. Oamenii vin singuri atunci când în locul din care au fost alungați se simt în siguranță. Oamenii te îmbrățișează atunci când sunt siguri că nu îi vei mai lovi și a doua oară. Ei au nevoie de timp! Și mai au...

In vis imi apari si mi-e dor!

In vis imi apari si mi-e dor!

Am avut și o bunică, un bunic…. Și tu ai avut? Sau ai? Prețuiește-i! A mea s-a dus când îmi era copilăria în floare. S-a dus în brațele mele. Am apucat doar să îi zic că o iubesc. Apoi a plecat și nu s-a mai întors. A adormit sărăcuță iar eu… am lăsat-o să doarmă. Credeam că e doar obosită, că se va trezi și mă va mângâia. Nu credeam că acele vor fi ultimile mâini întinse către mine, că mă vor atinge pentru ultima dată. Nu credeam că acei ochi nu mă vor mai călăuzi decât de la Doamne – Doamne! A plecat sărăcuța, lăsând în urmă o lume mai rea și o carte de rugăciuni. Mi-e dor de ea dar atunci dorul a fost insuportabil. O căutam în fiecare cotlon al casei bătrânești. Refuzam să nu o simt acolo. Petreceam ore întregi în fața tabloului ei, pe...

Tin in mine oameni si momente!

Tin in mine oameni si momente!

Atât de mulți oameni au trecut prin viața mea în toți anii aceștia. Atât de mulți oameni mi-au trecut pragul casei, pragul sufletului, pragul minții, încât pe unii poate mi-i amintesc vag. Știu sigur că nu am uitat momentele în care ei și-au lăsat amprenta  asupra vieții mele, pozitiv sau negativ, e mai puțin important. Sunt oameni care mi-au rămas ei, fizic, în minte dar sunt oameni pe care, deși nu mi-i amintesc exact, le port cu mine vorbele la fiecare pas. Mi-i amintesc în momentele grele și știu sigur că voi reuși să mă ridic în acest fel. Au fost atât mulți și vor mai fi iar eu sunt gata să-i primesc pe toți cu brațele larg deschise. Să iau tot ce-i mai bun din ei înainte să plece. Să-i iubesc până la epuizare și apoi să-i mai țin o secundă. Pe cât de mulți...

Unde ai fost tata ?!? ( V )

Unde ai fost tata ?!? ( V )

Unde ai fost tată când am scris ultima dată? De ce nu te-ai lăsat peste umărul meu și nu mi-ai spus că am greșit? Unde ai fost tată când am lăsat sentimentele să devină cuvinte și cuvintele scrisori? De ce nu mi-ai spus tată, că oamenii acum nu mai citesc scrisori? De ce nu mi-ai spus că ei acum primesc email-uri și notificări online? Unde ai fost tată când m-am împiedicat de zâmbetul virtual al unui om ce-mi făcea cu ochiul aici? De ce nu ai alergat să-mi spui că nu toți oamenii care sunt lângă mine, mă merită? Sau că eu nu îi merit pe toți? Tată ? Unde ai fost când am ațipit și m-au trezit în acest secol al vitezei? Unde ai fost când am rămas atât de în urmă? De ce nu mă trezești? Tată? Unde ai fost tată când totul căpăta o altă culoare? Un alt sens? De ce nu...

Fericirea? Imi spune cineva unde o gasesc?

Fericirea? Imi spune cineva unde o gasesc?

Dacă ar fi să întreb oamenii aleatoriu, pe stradă, care a fost ultimul moment în care s-au simțit fericiți, câți mi-ar răspunde fără să se gândească prea mult? Câți ar putea să-mi spună unde este fericirea lor? Au ei habar unde să o caute? Dar..eu? Eu știu oare unde este? Unde se află fericirea noastră, a tuturor? E în mall-uri? În excursii? În brațele primului băiat pe care îl întâlnim când venim de la bibliotecă? Sunt întrebări pe care mi le pun ori de câte ori vâd fețe mult prea plictisite de viață. Prea serioase, prea adulte… pentru că așa se cuvine să fii, spun ei. Ni se interzice să fim fericiți pentru că sunt așa numitele coduri ale unei bune conduite care spun că nu am avea voie să țipăm când suntem fericiți, care spun când și cum să fim fericiți....