Pentru fiecare lectie invatata, platesc!

Pentru fiecare lectie invatata, platesc!

Nimic în viață nu e gratis, nici măcar durerile alea mari și crunte; nici măcar oamenii care pleacă și nu se mai întorc; nici măcar timpul ăla care trece al naibii de greu uneori ( iar alteori parcă zboară ) Pentru fiecare lecție învățată am plătit, cu lacrimi, cu zâmbete, cu amintiri sau cu reproșuri. Contează? Important e că nu am nici o datorie la viață dar…ea are multe la mine! Am plătit pentru toate greșelile și reușitele mele, pentru toate nopțile albe sau zilele negre. Am plătit scump dar aș mai plăti o dată pentru că a fost frumos.  Viața ne dă dar ne și ia înzecit înapoi; tare mă sperie gândul că îmi va lua ceea ce iubesc mai mult, pentru că sigur îmi găsește vreo datorie neachitată. Mi se spunea des că „ roata se-ntoarce ” și tot atât de des am...

Cate cuvinte gasesc pentru dor?

Cate cuvinte gasesc pentru dor?

Se întâmplă de multe ori să-mi fie dor… dor de prieteni, de momente, de părinți, de timp și uneori de mine. Atunci când mi-e dor caut iar uneori găsesc. Ce? Ceva care să-mi aline dorul. Uneori găsesc o melodie, alteori un vers sau poate titlul unei cărți. Se întâmplă să găsesc un telefon pentru a-mi astâmpăra dorul dar nu îl folosesc tot timpul ( mi-e teamă că lor nu le-ar fi dor de mine iar mie mi-ar trece…). Mi-e dor de 24 de ori pe zi pentru că sunt o persoană care poartă dorul în suflet, care îl caută când  e prea mare și îl potolește când devine vulcanic. Dar, pur și simplu, câteodată, rămân cu dorul de oameni. Un dor nebun de dureros care persistă. E pentru oamenii care nu se vor întoarce niciodată, care știu că vor pleca în curând, care nu îmi...

Unde esti tata? ( VIII )

Unde esti tata? ( VIII )

Tăticule? Cum ai reacționat când ai aflat că vei avea o fată? Oare ai plâns? Ai râs? Ți-ai fi dorit să fiu băiat tată? Eu știu că nu mi-aș fi dorit să-mi fie altcineva tată… Au trecut atâția ani de când mi-ai devenit tată…ani în care uneori ai fost, alteori nu…ani în care plângeam împreună sau separat…dar mereu în același loc. Tată, voi ajunge la rândul meu să am copii. Tu unde vei fi? Unde ești tată să mă înveți emoțiile prime îmbrățișări? Emoțiile primului zâmbet, al primilor pași? Viața mă va face cândva părinte și poate voi pleca și eu… dar până atunci tată zi-mi unde ești? Am multe de învățat… Unde ești să mă înveți, să mă asculți? Unde ești când am nevoie de tine tată? Ai închis atâtea uși în urma ta… pe unele le-ai...

Cand totul e prea tarziu

Cand totul e prea tarziu

Atunci când pierdem un părinte, un copil, un prieten realizăm cât de puțin timp le-am dedicat lor și momentelor petrecute împreună. Realizăm cât de puțin timp ne-am dedicat nouă și numărăm câte respirații ne-au mai rămas. Atunci, în acel moment de disperare, ne promitem că ne vom schimba, că vom da mai multă atenție celor pe care îi iubim, că îi vom căuta mai des și vom crea mai multe amintiri frumoase; că vom ține cu dinții de ei și de zilele petrecute împreună.Promitem că vom fi mai buni și îi vom ierta mai des pe cei care negreșesc pentru că în fond ei sunt mai importanți decât singurătatea momentelor când nu mai sunt. Și facem asta, o zi, două, poate o săptămână sau poate o lună dar apoi…se întâmplă. Ne prinde iar agitația și în goana noastră dupa job,...

Ce faci, straine?

Ce faci, straine?

Ce faci? Cum esti? Am decis să te întreb ce mai este în sufletul tău? Plouă? Este curcubeu? Au înflorit liliecii? Da? Nu? Ce faci? Unde ești? Ce mai este în inima ta? Același vulcan? Aceeași mireasmă? Mai iubești și azi la fel de mult ca ieri? Dar mâine? Mâine vei mai iubi? Astăzi ai zâmbit la soare? Cum miroase sufletul tău? Dar lumea în care pășești cum miroase? Ai avut timp? Inima cum e? E goală sau e plină de dor?   Pune aceste întrebări unui străin și îi vei face viața mai bună. Omul nu e făcut să fie singur chiar dacă de multe ori își dorește asta. Omul suferă când crede că nimănui nu îi pasă. Hai să ne pese mai des de alții și poate și altora le va păsa mai mult de noi Sau… Așează-te la o masă și stai la un pahar de vorbă cu tine. Întrebă-te ce...

Unde ai fost, tata? ( VII )

Unde ai fost, tata? ( VII )

Tată? Unde ai fost tată când am început să iubesc călătoriile? Unde ai fost, când urcându-mă în primul tren am realizat că asta vreau să fac toată viața? Unde ai fost ca să mă prinzi de mâini și să nu-mi dai drumul în lume? Unde ai fost tată? Lumea rănește și eu plec. Urc în alt tren și călătoresc. Ție ți-au plăcut călătoriile? Nu voi ști asta niciodată. Singura ta călătorie pe care mi-o amintesc e cea de la poartă până-n târg și înapoi. Unde ai fost tată să-mi prinzi mai bine rădăcinile în casa noastră? Să nu plec? Unde ai fost să-mi iei banii de bilet și să-mi cumperi caramele? Tată nu aș fi vrut să plec dar ceva mă chema. Tu mă chemai. Nu erai la nici un sfârșit de călătorie. Unde ai fost tată? M-a durut primul piept pe care l-am dat cu viața dar m-am gândit...