Cerul e pretutindeni – Jandy Nelson

Cerul e pretutindeni – Jandy Nelson

Titlul original: The sky is everywhere

Editura: Epica

Traducere: Cristina Jinga

Anul apariției: 2015

Număr de pagini: 285

„ Cerul e pretutindeni ” este al cincilea roman pe care l-am citit în 2017. Este un roman în urma căruia am plâns, am râs, am trăit alături de Buni și Lennie. Mi-a plăcut atât de mult, încât l-am devorat într-o zi! Înainte însă de a vă prezenta acțiunea poveștii haideți să o cunoaștem puțin pe autoarea acestei cărți minunate: Jandy Nelson.

La o simplă căutare pe google descoperim că, Jandy Nelson s-a născut în 1965 și este de origine americană. În prezent trăiește în California. Scrie ficțiune atât pentru adolescenți cât și pentru adulți iar prima sa slujbă a fost într-o librărie la vârsta de 13 ani ca și agent de vânzări. „ Cerul e pretutindeni ” a apărut în 2010 și multă vreme a fost printre cărțile preferate ale adolescenților americani.  În anul 2015 cartea lui Jandy Nelson era deja tradusă și publicată în peste 20 de țări. Un adevărat succes! ( nici nu mă miră la cât e de frumoasă ). În 2014 Jandy dă din nou lovitura publicând cartea „ Îți voi dărui soarele ” ( da a apărut și la noi și da, trebuie să o citesc!).

Imediat după moartea lui Bailey, Lennie se simte mai singură ca niciodată, chiar dacă Buni și unchiul Big roiesc în jurul ei mai ceva ca albinele. Cu o mamă pe care nu o cunoscut-o niciodată și cu o soră mai mare care acum nu mai este lângă ea, adolescenta Lennie trebuie să dea singură piept cu greutățile vieții.

Întoarsă la școală își reia cursurile de orchestră și acolo îl cunoaște pe Joe, un tânăr abia sosit din Paris, cu un zâmbet fermecător, fiind de asemenea și foarte bun interpret la chitară. Însă Lennie urăște acum școala, urăște toate acele priviri pline de compasiune care îi sunt aruncate după moartea subită a surorii ei. Îl observă pe Joe, îi observă până și talentul dar hotărăște vehement să-l țină la distanță cât mai mult posibil.

Acasă este și mai rău deoarece Lennie a decis să păstreze lucrurile lui Bailey intacte, transformând  camera lor într-un adevărat sanctuar. Patul, hainele, până și biroul surorii ei sunt exact așa cum le-a lăsat ultima dată.

Nimeni nu o înțelege, nici măcar prietena ei cea mai bună, Sarah, nu îi poate împărtăși sentimentul de singurătate fapt pentru care se îndepărtează de ea.

Singurul care se pare că e acolo pentru ea, care se potrivește perfect în peisajul singuratic al lui Lennie, este Toby, logodnicul lui Bailey. Ei par să fie uniți de aceeași suferință, de același dor și de aceeași singurătate. Ei se înțeleg pentru că au iubito la fel de mult. Însă unde va duce această înțelegere? Disperarea lor de a o găsi pe Bailey unul în celălalt îi fac pe protagoniștii noștri să facă lucruri necugetate, totul începând cu un sărut.

Pe lângă faptul că regretă aceste noi sentimente care o încearcă în ceea ce îl privește pe Toby, viața lui Lennie se complică atunci când Joe decide că vrea să facă parte din lumea ei și o vizitează zilnic, propunându-i să cânte împreună.

Are de ales între singurătatea alături de Toby, de a păstra vie amintire surorii ei prin trădare și o viață nouă, un sentiment nou alături de Joe. Ce va alege? Momentan nimic. Nu poate renunța la Bailey, la Toby deși un sentiment nou, puternic o încearcă ori de câte ori Joe se află prin preajmă.

Cum să renunțe însă la Toby care îi aduce lucruri noi despre Bailey? Lennie află că aceștia urmau să se căsătorească, ba chiar să devină părinți. Un sentiment și mai mare de vinovăție se abate asupra ei, mai ales când cu fiecare durere ea și cu Toby mai fac câte un pas spre interzis. Nici Joe nu se lasă mai prejos deoarece cu fiecare vizită, acesta fură o bucată din inima lui Lennie, mai întâi cântând împreună iar apoi devenind un cuplu. Lennie continuă să joace pe două fronturi deoarece iubirea față de Bailey nu o lasă să renunțe definitiv la Toby deși încearcă să-l țină la distanță cât de mult poate.

Va putea oare Lennie să treacă peste durerea pierderii lui Bailey? Va reuși să aleagă între Toby și Joe fără a răni pe nici unul? Cu prietena ei cea mai bună Sarah, cum va rămâne? Puteți doar să citiți cartea pentru a afla. Merită!

O carte tristă, frumoasă, la care uneori am plâns, alteori am râs. O poveste emoționantă despre pierderea ființelor dragi, despre necunoașterea lor. O poveste despre povești care fac viața mai bună și durerea mai placută, așa a fost pentru mine „ Cerul e pretutindeni. ”

Vă invit să o citiți și să vă îndrăgostiți.

Spor la lectură!

„ Iau o pietricică și o arunc în întuneric. Mă gândesc la cum lucrurile obișnuiau să fie predictibile, cuminți. Cum eu obișnuiam să fiu aceeași. Mă gândesc că nu există noțiunea de inevitabil, că n-a existat niciodată, numai că n-o știam pe atunci.”

 

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>