Copilaria la vatra bunicii

Copilaria la vatra bunicii

Copilăria mea este strâns legată de casa bătrânească a bunicilor, de prispa primitoare, de nucul bătrân din fața porții, de plăcinta cu brânză și de căruța bunicului care mă purta prin tot satul.

În brațele bătrâne ale bunicului mi-am început copilăria, în poala bunicii am continuat-o!

Copilăria mea a fost specială datorită bunicilor mei care, mereu mi-au făcut pe plac chiar dacă uneori le-a fost greu. Poveștile prindeau viață pe buzele lor și de atunci am știut că totul se poate.

Pragul casei mă aștepta întotdeauna cu aceeași papuci așezați frumos în dreapta ușii.

Îmi e dor de ciorapii de lână făcuți de bunica la gura sobei, mi-e dor de icoana din colț la care am rostit prima dată Tatăl Nostru.

Copilăria mea nu s-a limitat doar la îmbrățișări și sărutări…ci la povești întregi  despre flori, păsări, prinți și prințese. Nu s-a limitat la un palat ci la o căsuță ca cea a Albei ca Zăpada, plină de magie și dragoste.

Cine nu a avut bunici și o casă bătrânească a pierdut o copilărie întreagă.

Despre ei aș putea să scriu o carte întreagă pentru că amintirile cu ei sunt nenumărate. Copilăria mea a fost specială pentru că ei au făcut partea din ea.

Mi-e dor de o copilărie ca la țară pentru că mi-e dor de o poveste!

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>