Rosu ca sangele – Salla Simukka

Rosu ca sangele – Salla Simukka

Titlul original: Punainen kuin veri

Editura: Trei

Traducere: Sigrid Crăsnean

Anul apariției: 2013

Număr de pagini: 216

Primul volum al trilogiei „ Albă – ca – zăpada ” mi-a pătruns până în sânge. Povestea adolescentei Lumikki care trăiește singură, departe de familie, în Tampere, Finlanda, este de-a dreptul provocatoare. Acțiunea este amplă, cu suspans, pasiune și prietenie. O poveste despre lumea săracilor și cea a bogaților se amestecă, devenind un tot unitar atunci când viețile celor dragi sunt în joc.

Înainte de a o cunoaște mai bine pe Lumikki și de a umbla pe străzile friguroasei Finlandei, haideți să aflăm câte ceva despre autoarea cărții: Salla Simukka.

La o simplă căutare pe google, descoperim că Salla Simukka s-a născut pe data de 16 Iunie 1981 în Tampere. Este cel mai bine vândut scriitor finlandez de romane pentru adolescenți dar de asemenea este translator și critic literar. A devenit cunoscută datorită trilogiei „ Albă – ca – zăpada ”; a cărei idee i-a venit după ce într-o librărie germană a văzut o întreagă secțiune SF dedicată adolescenților. 

Lumikki Andersson este o adolescentă în vârstă de 17 ani care studiază liceul de arte în Tampere, Finlanda. Obișnuită să treacă neobservată și să nu se amestece în treburile celorlalți colegi. Totul mergea perfect asta până când, într-o iarnă, dă din greșeală peste câteva bancnote pătate de sânge în camera obscură a liceului. Deși inițial își dorește să nu se amestece în această situație, după prima oră, hotărăște să meargă să vadă ce este cu acei bani. Însă banii nu mai erau acolo. Tukka, cel mai popular băiat al liceului, îi luase din acea cameră. De ce? Asta dorise și Lumikki să afle, așa că se hotărâse să-l urmărească.

La cafenea nu era doar Tukka, ci mai erau și Elisa cu Kasper, care se pare că știau despre bani căci intenționau să-i împartă. Se pare că  ei găsiseră acei bani în curtea Elisei și hotărâseră să-i ascundă la școală.  Asta era tot ce auzise Lumikki în timp ce îi spiona pe cei trei colegi ai săi.

Doar că Lumikki nu reușise să se strecoare așa cum își imaginase ea căci Tukka aflase că fusese spionat și că Lumikki știa de micul ei secret.

Între timp, banii erau căutați și de Boris Sokolov care era un traficant de droguri important în Tampere.

Deși Tukka dorește să o înlăture pe Lumikki din ecuație, Elisa nu este de aceeași părere așa că, hotărăște să-i ceară ajutorul în ceea ce privește rezolvarea situației sau măcar să aibă cu cineva cu care să vorbească. Nu știe din ce motiv a acceptat să meargă la ea acasă ( lucrul ce avea să-l regrete imediat ce intrase pe ușă ) pentru a o consola. În momentul în care Elisa deschise ușa, Lumikki văzuse în ea o alta fată față de cea care era la școală. Era mai ștearsă, mai simplă.

Ceea ce nu știa Lumikki și noul ei grup de prieteni, e faptul că acei bani nu ajunseseră din întâmplare în curtea Elisei și că de fapt îi erau destinați tatălui ei, polițistul Terho Vaisanen, care lucra și sub acoperire.

După ce Lumikki este confundată cu Elisa și este urmărită de Sokolov și asociatul său pentru a o răpi, cei patru prieteni decid să facă cercetări mai amănuțite în ceea ce privește banii și implicarea familiei Elisei în traficul cu droguri. Astfel că, pe computerul tatălui său sunt găsite fotografii cu o femeie ce ar părea puțin mai mare decât Elisa și cu care tatăl ei pare să aibă o relație mai apropiată dar și câteva email-uri mai dubioase.

Aici copiii întâlnesc pentru prima data numele „ Ursul Polar ” care se pare că este capul mafiei traficanților de droguri și, despre care, Kasper știa destul de multe. Știa că este cel mai periculos om pe care îl avea orașul și că la el nu poți ajunge atât de ușor. Noroc că tatăl Elisei primise o invitație specială la petrecerea pe care urma să o dea Ursul Polar zilele viitoareși noroc că Lumikki știa să treacă neobservată, căci era șansa lor să afle mai multe despre lucrurile murdare în care se băgase Vaisanen.

Pentru că era un bal al poveștilor Elisa o transformă pe Lumikki în frumoasa Albă ca zăpada. Era gata să meargă la bal și să-și joace rolul cât mai bine posibil, acum trebuia doar să sosească mașina. Urma să meargă în aceeași mașina cu tatăl Elisei doar că…în portbagaj.

Ajunsă acolo, Lumikki dădu peste o altă lume…minunată și periculoasă! Ce se întâmplă mai departe? Ei bine…vă las pe voi să descoperiți lumea parvenită a Ursului Polar!

O carte care merită citită din plin deoarece acțiunea e alertă, convingătoare și mereu surprinzătoare. Lumikki e genul de adolescentă rebelă dar prietenoasă, gata să-și riște viața pentru noii săi prieteni.

O recomand cu dragă inimă tuturor celor ce doresc să pornească în aventuri periculoase, unde bancnote pătate cu sângele unei femei moarte, dirijează un oraș întreg.

„ A fost odată o fată care alergă până când picioarele n-o mai ascultaseră. Și chiar și dup aceea ea alergă, în gând, în imaginație. Picioarele ei puternice și agile goneau peste nămeți, nelăsând nici măcar o urmă pe zăpada albă. Fugea de parcă voia să scape de cei care știau că este liberă, de cei care știau că nu o pot prinde. ”

 

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>